Considerații privind economia colaborativă și cotele europene de TVA

  1. Prima pagină
  2. ARTICOLE
  3. Considerații privind economia colaborativă și cotele europene de TVA
Considerații privind economia colaborativă și cotele europene de TVA

Considerații privind economia colaborativă și cotele europene de TVA

În ultimii ani s-a observat ascensiunea senzațională a noilor modele de producție, distribuție și consum de bunuri și servicii, care au fost surprinse sintetic sub definiția umbrelă a „economiei colaborative”. Ascensiunea platformelor și a corporațiilor extinde dramatic gama de posibilități pentru companii și consumatori de a schimba între ei orice, de la cazare la călătorii.

Permițând interacțiunea instantanee și lină între milioane de persoane, platformele transformă activitățile inconveniente din punct de vedere economic în servicii pe deplin fezabile și profitabile. Este, de fapt, acțiunea platformei, mai degrabă decât simpla relație stabilită între utilizatorii săi, ceea ce creează valoare în aceste tipuri de modele de afaceri.

Aceasta reflectă, de asemenea, realitatea că, de-a lungul anilor, „frontiera digitală” a fost împinsă din ce în ce mai departe, astfel încât să includă în ea chiar și servicii care nu sunt capabile să fie livrate direct dintr-o locație îndepărtată, cum ar fi cazarea și transportul de pasageri, serviciile, fără îndoială, cele mai proeminente din domeniul economiei de sharing.

Ce este și cum influențează statele economia colaborativă?


O caracteristică esențială a economiei colaborative este legată de capacitatea sa de a perturba, atât în dreptul fiscal, cât și în diferite domenii ale dreptului, categoriile dicotomice fundamentale și, prin urmare, de a crea noi „hibrizi” legali. De fapt, liniile de divizare convenționale între furnizori și clienți, sferele de afaceri și instituții private, angajații și antreprenorii, nu mai sunt viabile în mare măsură ca structuri juridice organizaționale în economia de sharing.

Într-un anumit sens, aplicând categoriile legale existente la modelele de afaceri care prezintă economia de sharing este ca și cum am încerca să potrivim forme pătrate într-un rotund perfect; nu există sens sau echilibru.


Creșterea economiei colaborative a generat o mare atenție în ultimii ani, chiar și în domeniul fiscal. În ceea ce privește o taxă indirectă de consum, cum ar fi taxa pe valoarea adăugată europeană (TVA UE), Comitetul TVA - un organism consultativ din cadrul Comisiei Europene - a discutat anumite aspecte legate în special de tratarea activităților cu economia colaborativă.

În ciuda unei scântei de interes în creștere, până în prezent nu a fost efectuată nicio analiză cuprinzătoare, nici din perspectiva cotelor europene de TVA, nici din celelalte sisteme TVA, în ceea ce privește tratamentul economiei colaborative. Nici politicile specifice în legătură cu tratamentul fiscal al economiei de sharing nu au fost discutate la nivel internațional.

Aproape toate legile fiscale, fie impozite directe, fie indirecte, conțIn reguli care stabilesc domeniul lor de aplicare teritorială. În conformitate cu cotele europene de TVA, acest rol este îndeplinit de ceea ce Directiva TVA menționează cA norme privind locul livrării. Normele privind locul de aprovizionare funcționează fundamental ca reguli de distribuție, al căror obiectiv este de a aloca drepturi de impozitare între două sau mai multe jurisdicții, determinând care este statul membru competent să impoziteze o tranzacție transfrontalieră.

În conformitate cu aceste cote de TVA, normele privind locul de furnizare a serviciilor diferă în primul rând în funcție de statutul impozabil al clientului. Mai detaliat, este necesar să se stabilească, în primul rând, dacă un client este sau nu o persoană impozabilă și, în primul caz, verificând în continuare dacă acționează în această calitate sau nu.


Alături de statutul impozabil al clientului, regulile privind locul de furnizare diferă în funcție de anumite aspecte ale tranzacțiilor în cauză. Determinarea locului de furnizare se bazează, de fapt, pe o serie de procuri, care necesită clasificarea și divizarea tranzacțiilor în categorii separate, bazate pe natură și caracteristicile proprii.

Citeste si: https://www.birocratica.ro/articol/a-fost-publicat-ordinul-anaf-nr-2862-2019-privind-impozitul-pe-venit-persoane-fizice/

Citeste si : https://www.birocratica.ro/articol/s-a-modificat-declaratia-112-privind-facilitatile-fiscale-din-domeniul-constructiilor/
Author Avatar

Despre autor

Administrator si Fondator al site-ului www.birocratica.ro

Adaugă comentarii