Solicitarea ANAF de atragere a raspunderii personale patrimoniale a administratorului

  1. Prima pagină
  2. Solicitarea ANAF de atragere a raspunderii personale patrimoniale a administratorului
49705033_1392127554255966_8272320278697082880_n

Constatam, in cele mai multe cazuri de acest gen, ca sustinerile ANAF au un caracter pur formal, nu sunt dovedite, asa incat  simpla invocare a dispo­zițiilor art. 169 lit. d) din Legea nr. 85/2014 nu conduce automat la atragerea răspunderii administratorului la plata pasivului societatii, in situația in care nu s-a facut dovada intrunirii cumulative a conditiilor pentru atragerea raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.

“Conform  prevederilor art. 169 alin. 1 din Legea insolvenței, judecătorul sindic  poate dispune ca  o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin  ținerea unei contabilități fictive  sau neținerea contabilității în conformitate cu legea (lit. d) .

       Activitatea de administrare, apreciata daunatoare, este pentru creditori, un fapt juridic „stricto sensu”, pretins prejudiciabil, in raport de care raspunderea patrimoniala presupune identificarea tuturor elementelor răspunderii pentru faptul juridic ilicit cauzator de prejudicii, reglementat de art. 1357 și urm. Cod civil.

Fapta prevăzută de art.169 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2014 cuprinde trei ipoteze: primele două ipoteze se referă la faptul ca paratul-administrator ar fi ținut o contabilitate fictivă și ca ar fi făcut să dispară unele documente contabile, însă aceste sustineri nu sunt probate. In aceasta situatie, reclamanta-ANAF avea posibilitatea legala de a sesiza organele de urmarire penala cu privire la savarsirea infractiunii prevazute de disp art 9 din Leg 241/2005, sesizare care, de regula, nu se regaseste.

Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit. d) a art. 169 din lege se referă la faptul că paratul-administrator nu ar fi ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că paratul-administrator nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ONRC nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe, fiind vorba de fapte distincte, respectiv aceea de a întocmi evidențele contabile în conformitate cu legea, și respectiv aceea de a le depune în termenele și la organele stabilite de lege.

Neîntocmirea evidențelor contabile este de natură a face imposibilă stabilirea fenomenelor negative care au declanșat în final procedura insolvenței, și în niciun caz nu este de natură a dovedi în concret săvârșirea faptei prevăzută de lit. d) din actul normativ invocat anterior.

In ceea ce privește obligația paratulului-administrator de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este ca neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că paratul-administrator nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii acestuia în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență.

Pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective,  ar fi trebuit dovedită de reclamanta, nu numai săvârșirea faptelor invocate, ci și legătura de cauzalitate dintre acestea și ajungerea societății în stare de insolvență, legătură care nu este prezumată.

Nici ideea  unei prezumții de culpă în sarcina paratulului-administrator  nu poate fi primită deoarece, așa cum a statuat și Curtea Constituțională prin mai multe decizii (Deciziile  nr. 82/2007 și  nr. 905/2008),  dispozițiile art. 169 din Legea nr. 85/2014 „nu instituie prezumția de culpă a persoanei a cărei răspundere se solicită a fi stabilită„ ci prevăd în concret natura faptelor păgubitoare pentru societatea  comercială debitoare, fapte care au contribuit la ajungerea acesteia în stare de insolvență și care pot antrena răspunderea unor persoane  din organele sale de conducere. Stabilirea existenței unor asemenea fapte și a măsurii în care ele au contribuit la ajungerea  în stare de insolvență a societății debitoare se face cu respectarea  tuturor normelor procedurale aplicabile și în dreptul comun, pe baza unui probatoriu complet și pertinent.””

Citeste si: https://www.birocratica.ro/forums/topic/lipsa-descrierii-faptelor-o-neregularitate-frecventa-a-actelor-de-sesizare/

Citeste si: https://www.birocratica.ro/forums/topic/procedura-cunoasterii-clientelei-in-scopul-prevenirii-spalarii-banilor-si-a-finantarii-actelor-de-terorism/

Avatar

ȘTEFAN NICOLE-SORANDA

Author Since:  7 septembrie 2018

Membru al Baroului Ilfov începând cu data de 01.02.2004 / 706 - 02.02.04 (numărul deciziei de intrare în barou), exercitându-mi activitatea în calitate de avocat definitiv Titular în Cabinet individual, cu drept de a pune concluzii la toate instanțele